miercuri, 26 august 2009

26 august 2009

Azi un adevarat prieten al meu mi-a dat blogul lui. Nimic iesit din comun o mica prezentare a catorva capodopere muzicale. In timp ce ascultam prima piesa (Aerosmith - I Don't Want To Miss A Thing) m-am hotarat sa imi pornesc propriul blog. Sincer de mult cochetam cu ideea, dar niciodata nu am reusit sa ma urnesc.
Astazi am reusit, poate din pricina faptului ca sunt prea ingandurat. Multi ma intreaba ce probleme as putea sa am la varsta mea (19 ani). Nu stiu daca sunt sau nu gandurile unui om matur sau daca pur si simplu sunt gandurile unui adolescent ce devine un adult. Eu cred ca in ultima perioada am fost destul de stresat, iar acum am gasit o modalitate de a imi exprima grijile, problemele, dorintele, dezamagirile si chiar intamplarile de zi cu zi.
Nu stiu de ce am ales aceasta metoda, mai ales ca eu sunt o persoana care nu se destainuie oricui. Nu inteleg de ce am ales sa iti zic tie, cititorule, gandurile mele. Poate ca imi voi da seama cu timpul sau poate ca nu voi intelege niciodata, dar acum am ales sa fac acest pas.
Anul acesta am absolvit liceul, am luat examenul de bacalaureat si m-am inscris la o facultate. Din pacate pentru visele si sperantele mele nu la cea dorita, nu am fost admis, am picat examenul de admitere. Ce aveam sa fac? Ca oricare alt doritor de a face o facultate (in adevaratul sens al cuvantului) m-am inscris la Universitatea Nicolae Titulescu, sectia RISE (Relatii Internationale si Studii Europene) ceva asemanator la ce as fi vrut in mod normal. Nu are nimic, nu e un esec mare, este unul imens, dar cred ca totul va fi bine. Desi sunt constient ca "am dat-o in bara" am un sentiment foarte bun legat de facultatea asta, nu stiu de ce. Tu nu ai avut niciodata sentimentul acesta? Chiar daca ceva nu a iesit cum ti-ai imaginat ai stiut ca totul este bine? O prietena foarte draga mie mi-a zis sa stau linistit "daca nu s-a intamplat inseamna cu nu trebuia sa se intample". Probabil ca asa este si din acea cauza nu imi fac griji.
Trecand peste acest episod mai vreau sa vorbesc despre vara mea pana in data aceasta. Dupa ce am terminat cu examene si admiteri etc. . M-am linistit, insa dupa o perioada foarte scurta nu imi mai gaseam locul nicaieri. Nu imi gaseam locul nici in casa, nici afara cu "tovarasii", nici macar cand mergeam pe strada de unul singur. Mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva, ceva productiv. Fie era ceva care sa ma ajute pe mine, dar sa ajute si pe altcineva (ceea ce se intampla mai rar), fie ceva care sa produca o suma considerabila de bani. "Scopul scuza mijloacele asta e legea mea / Nu vreau sa vreau sa am si sa nu pot avea". Am gasit cateva metode intr-adevar neconventionale, dar si cateva normale, insa dintre acestea nu ma satisfacea nici una (din punct de vedere financiar). Pana sa rezolv ceva a trebuit sa plec in vacanta. 8 zile petrecute in statiunea Sunny Beach din Bulgaria alaturi de ai mei, deoarece toti prietenii mei fie erau plecati, fie s-au hotarat prea tarziu si nu au mai putut cumpara bilete. A fost distractiv, in ciuda faptului ca am fost cu parintii. Acolo mi-am facut foarte multi prieteni si in special am cunoscut pe cineva. O fata foarte care as putea spune ca este varianta mea feminina (ceva mai cizelata ce-i drept). Chiar si in momentul asta vorbesc cu ea pe skype. Ce ma uimneste este ca de 3 saptamani vorbim aproape in fiecare seara si nu ne plictisim, vorbim chiar si cate 5 ore. Ea lucreaza la hotelul la care am stat, este cantareata si ma pot lauda cu faptul ca ea s-a dat la mine (am simtit nevoia sa epatez putin). Planuiesc sa ma intorc in Sunny Beach pentru a o revedea, cand i-am zis m-a invitat sa stau la ea acasa, sperand sa ma scuteasca de o cheltuiala considerabila, dar sa stie ca sunt mereu aproape. Nu m-am indragostit, dar rar gasesti pe cineva cu care sa poti vorbi atat si sa nu te plictisesti. Intre timp nici fosta prietena nu pot spune ca m-a neglijat. Am fost pe la ea pe acasa de cateva ori pentru "a discuta" nimic mai mult... Insa ultima vizita a fost una foarte ciudata, in timp ce eram cu ea ma gandeam la tipa din Bulgaria, la Alexandra. Fata cu care ieseam in fiecare seara in club, mereu dansand pe ritmuri de R'n'B si Old School Hip-Hop atat muzica mea preferata, cat si a ei. Ne-am inteles de minune, totul a fost extraordinar. In ultima zi m-am plimbat putin prin statiune si am daramt 10 recorduri de la aparatele acelea de masurat forta pumnului. Eram foarte nervos ca trebuia sa plec. Mai ales cum despartirea a fost ca intr-un film american de dragoste, un moment din acela dramatic de final. Experienta de acolo ma ajutat sa imi revin pe drumul meu. M-am hotarat sa reiau activitatea muzicale si chiar sa ies pe piata, in momentul de fata lucrez la demo impreuna cu un prieten de-al meu care are un mic studio in cartierul Pantelimon. In acelasi timp aceeasi experienta m-a motivat sa ma gandesc si la viitorul meu, asa ca am inceput sa ma interesez de materiile din facultate, mi-am revizuit engleza si planuiesc sa imi perfectionez franceza. Pot spune ca a fost o schimbare pozitiva in viata mea, un lucru care m-a motivat si m-a schimbat cred eu ca in bine. M-a invatat ca trebuie sa lupt pentru ceea ce vreau.
Acum la final pot spune ca primul meu post pe acest blog a fost o experienta interesanta, m-a calmat. Simteam intr-adevar nevoia sa-mi deschid sufletul, sa imi exprim gandirile, trairile si sentimentele. Poate ca suna cam gay (nu ca as avea ceva cu ei, sunt oameni si au dreptul lor de a isi exprima sexualitatea cum doresc). Sper ca nu te-am plictisit draga cititorule si iti multumesc pentru ca ai avut rabdarea si poate placerea de a citi aceste cateva randuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu